Daca ar fi sa zic ce am descoperit in ultima vreme in Franta: e dormitul. saptamana asta am dormit in fiecare zi de amiaza. am un pat asa moale, ma acopar bine, pe geam vad crestele ninse din Belledonne; ma gandesc ce bine e la caldura si .. dorm. De duminica si ploua in continuu..

Prima zapada

A cazut prima zapada peste Belledonne, peste piscurile care se vad din oras. Imaginea asta o am eu de pe fereastra.

L'oreille coupee

Poveste si va urma..

asa invatam noi la franceza, cand se foloseste passe composse si l'impafait.

Frustrari cand esti la mii de kilometrii de casa

Cred ca cele mai mari frustrari sunt cele legate de limba, mai ales de difucultatea de a ma exprima, de spune ce vreau, ce gandesc intr-o exprimare eleganta, nu simplista prin cateva cuvinte. Cursurile le inteleg, dar cand e folosit ca si cuvant cheie un cuvant ce nu-l cunosc, nu mai inteleg si iarasi devine frustrant ca imi ia mult mai mult timp sa inteleg anumite lucruri decat in mod normal, numai datorita dificultatilor de limba.

Tot din cauza limbii, nu ma simt la egalitate cu ceilalti. Poate colegii mei francezi au de invatat mai mult la finante ca mine (ma refer la notiuni teoretice, nu la timpul acordat), iar eu am de invatat franceza, apoi finante.. sau invers ? sau una prin alta ? Amandoua situatiile implica invatare, dar franceza bine o inveti in cel putin cativa ani, la finante ai timp sa te pregatesti cateva luni.

Si iarasi legat de limba, ma enerveaza ca nu inteleg glumele care le fac profesorii, mare parte dintre ele pentru ca utilizeaza expresii sau cuvinte neuzuale... imi dau seama despre ce e vorba, dar pierd esenta.

Mi s-a intamplat de mai multe ori sa caut la magazine ceva anume si sa nu gasesc sau sa nu-mi dau seama care ar fi corespondenta. In fine iei ce pare cel mai apropiat de ce cauti, mergi acasa si vezi si ai ori o surpriza placuta.. sau nu.

Alt pret platit departarii – poate cel mai greu de acceptat – e deteriorarea relatiilor voluntar sau involuntar si constient sau inconstient, dar cu siguranta e un pret ce se plateste ! Si intr-un an se intampla multe..

Si daca departarea tot implica atatea frustrari, am sa ma apuc sa-mi caut echipament de schiat, ca tot am gasit magzinele second de pe aici.

Totusi cred ca frustrarea poate fi constructiva.

Vizita la Trocathlon

Trocathlon e un fel de targ organizat timp de vreo 3 saptamani unde poti cumpara echipament sportiv second : biciclete, schiuri, rachete de tenis, patine, role, papuci de catarat...la preturi destul de rezonabile. Cand le-am vazut, de toate am vrut sa-mi iau. Vreau sa fac ski nordic, VTT, tenis, catarat, speologie, sa ma dau cu role, cu patine..ma si vedeam chinuidu-ma sa le aduc toate acasa cu avionul !..

Dar daca chiar vreau sa fac ceva, trebuie sa-mi stabilesc obiective mai rezonabile..Aici in Franta se face mai mult sport ca la noi. De exemplu la raionul de echipament de ski ii plin de oameni de toate varstele si inca nici nu a inceput bine sezonul, nu preponderent tineri ca la noi. Am vazut mai ales parinti cu copii de 7-12 ani veniti sa faca cumparaturi pentru cei mici, probabil pentru ca au crescut intre timp.

La punctele de informare turistica ii plin de brosuri si reviste montane care te invita la rondonnée sau la schiat in idea unui bien être. Idea in sine nu ii rea si asigura o crestere a calitatii vietii, numai ca pana la urma si industria echipamentului de ski e o afacere si trebuie sa aduca profit. Suntem « invatati » ca pentru a fi tineri de succes in ochii celorlalti, trebuie sa ne imbracam bine, trebuie sa invatam limbi straine, trebuia sa stim sa schiem, sa ne dam cu bicicleta.. lucruri care intr-adevar largesc orizontul de cunoastere si cresc nivelul de educatie, dar sunt cu adevarat o garantie pentru a fi mai impacat cu tine insuti sau pentru a avea o viata mai buna ?

Asa ca cine poate spune ce inseamna a trai mai bine ? Putem numai sa ne dam cu parerea in functie de ce credem.

Acomodare

Inca nu stiu daca sa pun punct sau semnul intrebarii..Sunt deja in Franta de o luna, iar relativ m-am mai obisnuit, adica nu ma mai surprinde atat de mult 'lumea' din jurul meu.

M-am obisnuit sa ma duc la cantina si sa incerc sa ghicesc cum e sau ce e fiecare fel de mancare. Ce sa-mi iau ma hotaresc relativ repede. Branza imi place, dar cum pregatesc anumite legume, absolut deloc-is mult prea crude. Deja stiu cum sa cer ce vreau, fara sa folosesc limbajul nonverbal. Cea mai tare faza o fost cand am cerut odata "des grapes" in loc de "des raisins" si nu ma dumiream ce nu zic bine.. dar asta a fost in prima saptamana.

Francezii vorbesc mult, dar am inceput sa ma obisnuiesc sa-i tot aud in jurul meu. inteleg partial, dar imi cam dau seama despre ce se vorbeste.

De la biblioteca, din unele sali daca te uiti pe geam vezi..muntii: stancile de pe Chartreuse sau piscurile de pe Belledonne..am priveliste superba si de la mine de la camin.

Nu prea imi placeau biscuitii. Aici sunt altfel. La magazin sunt mii de sortimente si totdeauna caut sa incerc ceva nou.

M-am obisnuit deja sa merg pe strada sau la cursuri si de jur in prejur sa am colegi din toate colturile lumii : unul polonez, neamt, francez, chinez, brazilian..

Incep sa-l pot zice pe « r » din gat ; « e » inca nu-l diferentiez clar, ca se pronunta in vreo 3 feluri si nici una ca la noi.

Escrime

M-am inscris la scrima; deja am fost la a 4-a intalnire. Foarte mult imi place de Maitre Paul cum isi organizeaza ora: la inceput un pic de recapitulare ce am facut, ne puncteaza obiectivele ce le atingem in ora respectiva, incepem exercitiile mai intai facem noi ce ne amintim c-am facut data trecuta si numai apoi intervine si ne verifica si ne spune ce facem nou acum. La sfarsit totdeauna face recapitulare. Deja am invatat "en garde", cum sa ne deplasam, cum sa tinem sabia in mana, ce parti are si cum lovim. Scrima mi se pare un spor foarte elegant bazat pe coordonare, mentinerea echilibrului si precizie.